Moldova Inegală: analiza celor mai relevante inegalități din Republica Moldova 2023

 

Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare și Fundația Est-Europeană au prezentat raportul „MOLDOVA INEGALĂ” în care se analizează cele mai relevante inegalități cu care se confruntă grupurile vulnerabile din Republica Moldova. Evenimentul LIVE poate fi urmărit în reluare pe pagina privesc.eu (click pe link).

„Analiza s-a bazat pe identificarea barierelor structurale care există în societate. Este cel de-al 4-lea studiu pe care îl facem, cele anterioare au fost în anii 2017, 2019, 2021, acum prezentăm raportul pentru anul 2023. Avem toată încrederea că rezultatele acestui stdiu vor fi o bază pentru politicile noi întru unei societăți mai incluzive.”, spune Sorin Mereacre, Președintele Fundației Est – Europene

„Rolul societății civile a fost și rămîne inestimabil pentru populație și autorități, în spcecial în crize. Rezultatele studiului arată care sunt tendințele în domeniile vizate. Cred că abordarea sistematică a ingalităților este crucială pentru o națiune prosperă și menținerea păciii.” declară Guido Beltrani, Director al Biroului de Cooperare al Elveției în Republica Moldova

Raportul oferă o imagine amplă asupra situației populației dezavantajate, abordând cinci domenii-cheie:

1. Veniturile – analiza nivelului de sărăcie, a deprivării relative și a inegalităților de venit

În prezent, rata sărăciei absolute și extreme au înregistrat cele mai înalte valori din ultimii 5 ani. În anul 2023, rata sărăciei absolute înregistrează o valoare de 31,6%, iar rata sărăciei extreme 13,8%.  Analizând datele dezagregate pe mediu de reședință, elucidăm că există discrepanțe colosale cu privire la acești indicatori în rândul populației din zonele rurale și urbane. Rata sărăciei extreme în anul 2023 în zona rurală a înregistrat o valoare de 19,2%, fiind de 3 ori mai mare ca în zona rurală. Iar rata sărăciei absolute în zonele rurale este cu 24,3% mai mare ca în zonele urbane. Astfel constatăm că, populația rurală este cu mult mai predispusă sărăciei decât cea rurală, fapt ce este generat, pe de o parte prin infrastructura mult mai dezvoltată în orașe care oferă mai multe oportunități generatoare de venit, cât și fenomenul de îmbătrânirea severă persistent în zonelor rurale, pe de altă parte.

Agricultorii și pensionarii sunt cei mai vulnerabili în fața sărăciei. Analizând gospodăriile sărace în dependență de sursa principală de venit al capului gospodăriei, se evidențiază două cele mai sărace tipuri de gospodării: cei unde capul familiei sunt agricultorii, chiar dacă sunt salariați sau practică activitate individuală, și cei care sunt beneficiari de pensie. Luând în considerare că rata medie a sărăciei absolute în 2023 constituie 31,6%, aceste grupuri înregistrează o rată mult mai mare. Este alarmant că aceeași tendință se menține pe parcursul ultimilor ani, ba chiar sa înrăutățit începând cu anul 2022, fiind rezultatul multiplelor crize economice cu care sa confruntat R. Moldova în acești ani.

De menționat că, o treime cea mai săracă pătură socială din Molodva supraviețuiește datorită prestațiilor sociale existente. 34,1% de resurse ale femeilor din zonele rurarle sunt din prestațiile sociale pe care acestea le primesc.  Clasa persoanelor sărace și celor predispuși la sărăcie constituie cea mai mare pondere din totalul populației. Ponderea celor a căror venit nu le ajunge nici pentru strictul necesar constituie aproximativ o pătrime din populație, iar împreună cu cei a căror venit le ajunge doar pentru strictul necesar reprezintă 65% din întreaga țară. Rata sărăciei extreme este tot mai accentuată în rândul persoanele cu dizabilitate. Comparativ cu anul 2017, în anul 2023, rata sărăciei extreme în rândul persoanelor cu dizabilitate s-a majorat dublu, pe când în rândul persoanelor fără dizabilitate creșterea a fost cu până la 4 p.p. Acest fapt se datorează și ratei de activitate foarte reduse în rândul persoanelor cu dizabilități, care a fost și mai afectată în perioada crizelor economice care au avut loc în R. Moldova, unde în anul 2023 această rată a ajuns la 17%, iar în anii 2020-2022 s-a înregistrat o rată medie de 14,6%.

2. Serviciile comunitare – accesul, costul și calitatea acestora

Deși suntem în anul 2024, iar când analizăm unul dintre domeniile cheie – accesul la serviciile comunitare suntem departe față de alte țări, Moldova nu are acces la servicii comunitare precum apeduct, salubrizare, sistemul de canalizare etc. Însă vedem o tendiță pozitivă la apă centralizată , o creștere de 7% față de 2019. La nivel internațional, Republica Moldova se desprinde de contextul majorității țărilor europene în ceea ce privește accesul populației la servicii comunitare. În ultimii ani, accesul populației la sursele de apă a crescut treptat, ajungând la o acoperire de peste 70% (din rețelele publice), însă accesul la salubritate/ sanitație a crescut mai lent. Din acest motiv, Republica Moldova se află pe poziții mai slabe, în comparație cu alte țări europene, în termeni de asigurare a populației cu sisteme și servicii calitative și durabile de apă și canalizare. Astfel, Republica Moldova se poziționează în cadranul țărilor cu acces relativ limitat la servicii comunitare alături de țări ca Albania, Serbia, Macedonia de Nord, comparativ cu țările mai dezvoltate și cu acces de aproape 95-100% la servicii de apă și canalizare.

La nivel național, accesul la servicii comunitare crește lent, dar constant. Deși Republica Moldova încă se confruntă cu provocări în ceea ce privește asigurarea accesului la servicii comunitare, ultimii ani se caracterizează printr-o dinamică pozitivă. Accesul la sursele publice de apă s-a îmbunătățit constant în ultimul deceniu, acest lucru datorându-se, în mare parte, investițiilor făcute în comunitățile rurale. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în perioada anilor 2019 – 2023, accesul populației la rețele publice de apeduct a crescut cu circa 7pp, ajungând la 75,5% în 2023. Accesul la serviciile publice de canalizare a avut o dinamică pozitivă mai rapidă, de circa 10pp: la nivel național, 81% din populație dispunea de canalizare în 2023, comparativ cu 71% în 2019. Cu toate acestea, doar 36,5% din populație este conectată la un sistem public de canalizare, restul fiind sisteme proprii, care cel mai adesea nu corespund normelor sanitare. ). Pentru 60,9% dintre gospodăriile cu cel puțin o persoană cu dizabilități, serviciile de aprovizionare cu apă sunt foarte scumpe și scumpe. Pentru gospodăriile de etnie romă, ponderea este de 69,9%, iar pentru cele vârstnice – 58,9%.

3. Participarea – implicarea în procesul de luare a deciziilor

Nivelul de informare în rândul cetățenilor cu privire la dreptul lor de a participa în procesul decizional a crescut în ultimii ani. Analiza în dinamică arată o tendință pozitivă cu privire la ponderea persoanelor care cunosc despre drepturile lor de a accesa informații cu caracter public și a participa în procesul decizional, precum și despre obligația APL de a asigura un proces transparent de luare a deciziilor. Spre exemplu, ponderea persoanelor care cunosc despre faptul că au dreptul să solicite de la primărie informații despre deciziile de interes public a crescut de la 45,4% în 2018 la 49,4% în 2023. O tendință similară se atestă și în cazul persoanelor care cunosc despre obligația APL de a răspunde la solicitările de informații parvenite din partea cetățenilor (44,7% în 2018 și 56% în 2023). Aceste tendințe sugerează că eforturile autorităților, dar și ale societății civile, în ceea ce privește împuternicirea populației de a participa în procesul decizional, în acțiuni și inițiative comunitare, în dezvoltarea comunitară, dau rezultate pozitive în timp.

Persoanele vârstnice (60+ ani) sunt cele mai izolate în plan informațional, fiind și cel mai puțin conștiente de drepturile lor de a solicita informații cu caracter public din partea autorităților publice (doar 43% din total). Progresul înregistrat în rândul acestui grup la fel este modest, fapt ce denotă insuficiența măsurilor de suport și integrare a principiului de îmbătrânire activă în politicile naționale și locale. Persoanele cu dizabilități și cele de etnie romă, la fel, dau dovadă de un nivel mai scăzut de informare la acest capitol (41,3% și 38,3%).

4. Sănătatea – accesul la servicii medicale esențiale

Ponderea populației care este asigurată medical a scăzut nesemnificativ comparativ cu anul 2021. În anul 2023, ponderea persoanelor care au afirmat că dețin poliță de asigurări medicală a constituit 73,4%. Deși este în creștere față de 2018 (71,5%), față de 2021 se înregistrează o scădere de 5%. Analizând profilul persoanelor care au statut de persoană asigurată medical, observăm că ponderea persoanelor tinere (18-29 ani) și tineri adulți (30-44 ani) a scăzut cu tocmai 10% față de anul 2021. Acest rezultat, de asemenea, se datorează impactul crizelor economice pe care le-a confruntat R. Moldova, și în urma cărora foarte multe persoane au pierdut locul de muncă și au ajuns să lucreze în munci precare, care sunt și munci neoficiale.

Jumătate din populație nu accesează serviciile medicale, chiar și în situația când au nevoie de asistență medicală. Populației rome îi este cel mai dificil să acceseze serviciile medicale. Fiind întrebați dacă consideră internarea în spital în situație de urgență drept o problemă foarte mare, 28% au oferit un răspuns afirmativ, iar peste jumătate dintre respondenții romi au afirmat că chiar dacă au avut nevoie de ajutor, nu s-au adresat la medic.  De asemenea, peste 50% dintre femei și populație din urbe nu s-au adresat la medic când au avut o problemă de sănătate care necesita să fie examinată de un medic.

Nivelul scăzut de satisfacție față de serviciile medicale, este un alt factor care determină adresabilitatea redusă a populației. Cele mai nemulțumite categorii de persoane față de sistemul medical și care au cea mai înaltă neîncredere în personalul medical sunt persoanele vârstnice, locuitorii din zonele rurale și cei ce au un nivel scăzut socio-economic. De asemenea, fiecare al patrulea bărbat este nesatisfăcut de serviciile care le-a primit la Centrul medical sau la Centrul Medicilor de Familie. Acest grup este complementat de populația romă și populația cu studii superioare, a căror încredere față de lucrătorii medicali este redusă.

5. Securitatea – percepțiile privind siguranța personală și comunitară, inclusiv prevalența violenței bazate pe gen

În ultimii cinci ani, percepția de siguranță a populației s-a îmbunătățit în toate locurile publice. Deși graficul reflectă o tendință de îmbunătățire a percepției de siguranță în diverse contexte, progresul înregistrat în ultimii cinci ani rămâne unul modest. De exemplu, în ceea ce privește nesiguranța resimțită la domiciliu pe timp de noapte, aceasta a scăzut de la 19,2% în 2018 la 13,8% în 2023. Cea mai alarmantă constatare rămâne, însă, sentimentul de nesiguranță resimțit în locurile publice pe timp de noapte.

Aproximativ 30% din populație nu se simte în siguranță în locurile publice pe timp de noapte, iar anumite grupuri sunt semnificativ mai vulnerabile. Grupurile cele mai afectate includ persoane din mediul urban cu 39,2%, persoanele cu studii superioare (39,7%), precum și în rândul femeilor (33,4%). Aceasta se datorează riscurilor mai mari de hărțuire și violență la care sunt expuse femeile, precum și fricii de agresiuni sexuale sau fizice, care contribuie la o percepție accentuată de nesiguranță în spațiile publice, în special după lăsarea întunericului. Persoanele cu dizabilități resimt cel mai mare grad de nesiguranță, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Pe timp de noapte, 34,5% dintre persoanele cu dizabilități se simt nesigure, iar pe timp de zi, nesiguranța rămâne ridicată în comparație cu alte grupuri, posibil din cauza unor factori socio-economici și de infrastructură.

Tendința generală arată schimbări minore în reducerea toleranței față de violență.
Analiza datelor din ultimii cinci ani arată o schimbare modestă în percepțiile față de violența împotriva femeilor. Deși procentul celor care cred că o femeie ar trebui să tolereze violența pentru a-și păstra familia a scăzut de la 16% în 2018 la 13,4% în 2023, această îmbunătățire este lentă și arată că încă există o parte semnificativă a societății care normalizează astfel de comportamente. În mod similar, procentul celor care consideră că există momente în care o femeie merită să fie bătută a scăzut de la 10,7% la 5,7%, ceea ce sugerează o schimbare pozitivă, dar încă insuficientă pentru a eradica complet astfel de concepții.

Aproximativ o persoană din patru consideră că victima unui viol este responsabilă pentru agresiunea suferită. Conform datelor, 24,6% dintre respondenți cred că atunci când o femeie este violată, aceasta poartă, într-o anumită măsură, vina pentru ceea ce i s-a întâmplat. Acest procent a crescut față de 2018, când 20,5% dintre respondenți împărtășeau această opinie. O astfel de atitudine perpetuează stereotipuri toxice și contribuie la o cultură în care victimele sunt descurajate să denunțe violența din cauza stigmatizării asociate.

________________________________________

Acest raport este realizat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) în cadrul proiectului „Inițiativa Comună pentru Oportunități Egale”. Proiectul este implementat de Fundația Est-Europeană în cooperare cu Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, din resursele acordate de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare și Suedia. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.