Efectul îndelungat al crizei pandemice asupra persoanelor cu dizabilități s-a resimțit cel mai mult după doi ani de la declanșarea pandemiei

Efectul îndelungat al crizei pandemice asupra persoanelor cu dizabilități s-a resimțit cel mai mult după doi ani de la declanșarea pandemiei

Efectul îndelungat al crizei pandemice asupra persoanelor cu dizabilități s-a resimțit cel mai mult după doi ani de la declanșarea pandemiei, este una din concluziile studiului lansat astăzi de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) cu suportul Fundației Soros Moldova. 

Criza pandemică a provocat un declin pe termen lung în rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități, care continuă să scadă până în prezent.  Odată cu declanșarea crizei pandemice situația persoanelor cu dizabilități pe piața muncii s-a înrăutățit. Rata de ocupare a atins cel mai mic nivel din ultimii cinci ani (13,5%), fiind de trei ori mai mică în raport cu populația generală (39,8%). Deși situația persoanelor cu dizabilități a fost dificilă de-a lungul anilor, criza economică actuală a cauzat o înrăutățire considerabilă. 

Ca urmare a crizei economice, a sporit numărul de șomeri în rândul persoanelor cu dizabilități. În 2021, rata șomajului la persoanele cu dizabilități a fost de 4,2%, fiind de două ori mai mare față de anul precedent și atingând cea mai mare valoare din ultimii ani. Rata șomajului a continuat să crească în anul 2021, ceea ce vorbește despre efectele de lungă durată ale crizei pandemice, dar și despre faptul că răspunsul de politici nu a integrat pe deplin perspectiva persoanelor cu dizabilități. 

În pofida faptului că persoanele cu dizabilități au apelat în mod sporit la servicii de suport în angajare, rata de încadrare în câmpul muncii a fost destul de scăzută. Rata de angajare a șomerilor cu dizabilități înregistrați la ANOFM a rămas la același nivel de performanță precum înainte de criza pandemică: circa 30% din totalul șomerilor cu dizabilități înregistrați și circa 14% din totalul celor în căutarea unui loc de muncă.

Peste 50% dintre angajații cu dizabilități se caracterizează prin risc extrem și sporit de a activa în condiții nesigure de muncă în contextul crizei pandemice. Datele arată că 17% dintre angajații cu dizabilități sunt supuși unui risc extrem și 37% unui risc sporit de a fi expuși consecințelor economice și sociale pe seama efectelor cauzate de pandemie. 

Efectele crizei economice provocate de pandemie au fost trăite diferite de către femei și bărbați. Pe de o parte, femeile au fost mai predispuse să se retragă de pe piața muncii, pe altă parte, bărbații au continuat să lucreze, dar în condiții precare. Femeile cu dizabilităţi s-au confruntat preponderent cu diminuarea numărului de ore lucrate, dificultăţi în menţinerea locului de muncă, pierderea temporară sau definitivă a locului de muncă. Doar 3.4% din femeile angajate cu dizabilităţi au muncit de acasă, iar 13.8% şi-au pierdut locul de muncă.  

Persoanele cu dizabilităţi au întâmpinat dificultăţi în menţinerea locului de muncă, fiind nevoite să aleagă între munca directă sau pierderea serviciului. 57,3% din persoanele angajate cu dizabilităţi au activat direct la locul de muncă în perioada de criză, ceea ce arată că acestea au beneficiat în măsură mai mică de alternative activităţii directe la locul de muncă. Rata angajaţilor cu dizabilităţi care au muncit la distanţă este de doar 5,9%.

Nivelul semnificativ mai scăzut de studii și competențe a împiedicat realizarea muncii de la distanţă de către persoanele cu dizabilităţi. Doar 10% dintre persoanele cu dizabilități dețin studii superioare, iar peste 70% – nu au utilizat niciodată computerul. Aceste fapt le determină să activeze în domenii cu productivitate și salarii mici, fiind totodată în imposibilitate de a opta pentru munca la distanță.

În acest context, devine imperativă o schimbare în modul de implementare a cadrului de politici, astfel încât acesta să asigure o incluziune veritabilă a persoanelor cu dizabilități. În acest sens, în cele ce urmează propunem un model de intervenție, care presupune:  (i) Consolidarea capacităților ANOFM și STOFM în prestarea serviciilor de ocupare a persoanelor cu dizabilități; (ii) Integrarea perspectivei persoanelor cu dizabilități în programele naționale de dezvoltare a competențelor digitale; (iii) Accesibilizarea prestatorilor serviciilor de educaţie; (iv) Incluziunea persoanelor cu dizabilităţi în programelor de suport a domeniului privat. 

* Prezenta analiză setul de cercetări ce au drept scop analiza răspunsului autorităților privind efectele pandemiei asupra mai multor categorii de persoane angajate, întru diminuarea sau împiedicarea încălcării sau lezării drepturilor angajaților din Republica Moldova. Cercetările sunt efectuate în cadrul proiectului “Inițiativa civică pentru promovarea în perioada pandemică a drepturilor persoanelor angajate” ce este implementat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), cu susținerea financiară oferită de Fundația Soros Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.

* La 1 ianuarie 2021, conform datelor CNAS, persoanele cu dizabilități au reprezentat 6,7% din populația totală a țării cu reședință obișnuită, iar copiii cu dizabilități au constituit 1,9% din numărul total al copiilor cu reședință obișnuită

Partajează acestă postare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *