NOTĂ ANALITICĂ „Modele economice alternative pentru furnizarea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor în Republica Moldova”

Adoptarea Legii nr. 367/2022 și a Hotărârii Guvernului nr. 572/2023 a creat un cadru juridic inovator pentru serviciile alternative de îngrijire a copiilor cu vârsta de până la trei ani în Republica Moldova, având ca scop principal susținerea echilibrului dintre viața profesională și cea de familie. Noua legislație recunoaște trei forme distincte de prestare a acestor servicii—îngrijirea individualizată la domiciliul copilului, cea de tip familial la domiciliul îngrijitorului (pentru maximum cinci copii) și cea organizată de angajator la locul de muncă—profesionalizând totodată această ocupație prin criterii stricte de calificare și prin recunoașterea ei oficială în nomenclatoarele naționale.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de promovare, a lansării portalului guvernamental de suport și a unor proiecte pilot de succes realizate cu sprijin internațional, la începutul anului 2025 erau înregistrate oficial doar 22 de astfel de servicii la nivel național. Această rată extrem de scăzută de adoptare este cauzată de bariere structurale majore integrate în arhitectura fiscală și de protecție socială din Republica Moldova. În mod special, obligarea îngrijitorilor (care activează pe bază de patentă) la plata unor taxe și contribuții fixe anuale foarte mari, corelată cu oferirea unor drepturi sociale minime ce exclud indemnizațiile de maternitate sau de boală, descurajează trecerea în sectorul formal și contravine standardelor de muncă decentă ale Organizației Internaționale a Muncii. Prin urmare, analiza de față examinează aceste constrângeri legislative și procedurale și explorează opțiuni de diversificare economică pentru a stimula formalizarea și scalarea reală a acestor servicii.

____________________________

Analiza a fost elaborată de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), în cadrul proiectului „Consolidarea păcii și prosperității prin leadershipul și incluziunea femeilor (Femeile pentru pace și prosperitate)”, implementat de Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), cu suportul financiar al Guvernului Elveției.