Inegalități care se acumulează: femeile și bărbații vârstnici din Republica Moldova | Analiză CPD
Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, marcată la 1 octombrie, pune în 2026 accentul pe longevitate și pe necesitatea adaptării sistemelor publice la vieți mai lungi. Ziua a fost instituită de Adunarea Generală a ONU1 iar tema ediției din 2026 „Era longevității: regândirea sistemelor pentru vieți mai lungi” . Alegerea acestei teme nu este întîmplătoare, or această vine în contextul unei transformări demografice de amploare: oamenii trăiesc mai mult, iar ponderea persoanelor vârstnice în populație crește. La nivel mondial, numărul persoanelor de 60 de ani și peste s-a dublat între 2000 și 2025, de la 608 milioane la 1,22 miliarde. Această evoluție schimbă nu doar structura populației, ci și cerințele față de sistemele de pensii, sănătate, îngrijire și protecție socială, precum și față de piața muncii și serviciile publice.
Longevitatea nu este însă neutră din perspectiva genului. Femeile reprezintă 62% din populația de 80 de ani și peste, ceea ce înseamnă că sistemele și serviciile destinate persoanelor vârstnice trebuie să răspundă, în mare măsură, realităților de viață ale femeilor. În același timp, femeile ajung la vârsta înaintată cu acumulări diferite de-a lungul vieții: venituri mai mici, perioade mai frecvente de întrerupere a activității profesionale pentru îngrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei și o participare mai redusă la sistemele contributive de protecție socială. Pentru bărbați, diferențele se manifestă, în schimb, printro speranță de viață mai redusă și o mortalitate prematură mai ridicată. Astfel, îmbătrânirea populației nu înseamnă doar că oamenii trăiesc mai mult, ci și că femeile și bărbații ajung la vârsta înaintată cu resurse, riscuri și oportunități diferite.
Această perspectivă devine tot mai importantă și în dezbaterea internațională privind drepturile persoanelor vârstnice. În 2025, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a decis elaborarea unui instrument juridic obligatoriu privind drepturile persoanelor în vârstă5 , ceea ce demonstrează o schimbare de paradigmă: persoanele vârstnice nu sunt privite doar prin prisma nevoilor de protecție și îngrijire, ci și ca persoane care trebuie să își poată exercita drepturile, să participe la viața societății și să beneficieze de condiții care să le permită o viață demnă și autonomă pe durata unei perioade mai lungi a vieții.
În Republica Moldova, una din patru persoane are 60 de ani sau mai mult, iar trei din cinci persoane vârstnice sunt femei. Prin urmare, schimbările demografice globale sunt deja o realitate pentru societatea moldovenească. Creșterea numărului și ponderii persoanelor vârstnice pune presiune asupra sistemelor de pensii, sănătate, îngrijire și protecție socială, dar și asupra capacității societății de a asigura participarea și autonomia persoanelor la vârste înaintate. În același timp, efectele îmbătrânirii sunt diferite pentru femei și bărbați și sunt strâns legate de inegalitățile acumulate pe parcursul vieții.
În contextul celor menționate mai sus și a Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare își propune să analizeze situația persoanelor de 60 de ani și peste din această perspectivă, cu accent pe diferențele dintre femei și bărbați și pe modul în care vulnerabilitățile și inegalitățile acumulate de-a lungul vieții se reflectă la vârsta înaintată.
Pachetul complet de recomandări pot fi consultate în documentul de politici publice integrat.
___________________
Această publicație este realizată de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), cu suportul financiar al Uniunii Europene, în cadrul proiectului „Implicarea civică pentru împuternicirea tinerilor și a femeilor”, finanțat de Uniunea Europeană și cofinanțat de Suedia. Proiectul este implementat de Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Consiliul Național al Tineretului din Moldova și Organizația Necomercială „Agenția Regională de Dezvoltare” din Tiraspol. Conținutul publicației aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
