Poziţia Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare cu privire la politicile de extindere a serviciilor de îngrijire a copiilor (0-3 ani) şi reformarea concediului de îngrijire a copilului

Poziţia Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare cu privire la politicile de extindere a serviciilor de îngrijire a copiilor (0-3 ani) şi reformarea concediului de îngrijire a copilului

I. EXTINDEREA SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRE A COPIILOR 0-3 ANI
PROPUNERI DE POLITICI
1. Este nevoie de un program naţional de extindere a serviciilor de creşă. Autorităţile Centrale ar trebu să îşi asume o ţintă de 50% de acces la creşe până în anul 2020 (în 2014 rata de acces era de 11,8%). Experienţa de succes a Republicii Moldova în extinderea accesului la serviciile de educaţie preşcolară (în anul 2001 în Moldova, rata de acoperire cu servicii preşcolare în mediul rural era de 38,6%, iar în 2012 aceasta a ajuns la 71,4%.) arată că doar o intervenţie semnificativă din partea autorităţilor centrale poate garanta un progres în acest sens.
2.O primă etapă a intervenţiei (2017-2018) ar pune accent pe lărgirea accesului copiilor cu vârsta între 2-3 ani. În acest sens Codul Educaţiei trebuie modificat pentru a prevedea că educaţia preşcolară începe de la a vârsta de doi ani.
3. Considerăm că unica modalitate de asigura o astfel de rezultat este ca autorităţile centrale să stabilească un Fond Naţional pentru Creşe, care ar oferi cofinanţare Autorităţilor Publice Locale interesate să creeze asemenea servicii în circumscripţiile pe care le administrează. O asemenea intervenţie de politică ar presupune alocarea resurselor financiare substanţiale din partea autorităţilor, în special pentru: (i) intervenţii în infrastructură pentru a crea locurile pentru creşă, (ii) alocaţii anuale pentru fiecare copil întreţinut în creşă pentru primii 3 ani de activitate.
4. Considerăm că impactul financiar al acestor măsuri ar fi neutru pe termen mediu. Este important să ţinem cont de următoarele elemente cu referire la costuri şi acoperirea acestora: (i) în multe localităţi, inclusiv în municipiul Chişinău, scade numărul copiilor din ciclul şcolar, fapt care oferă posibilitatea de a adapta spaţiile din instituţiile de învăţământ pentru serviciile de creşă (ii) o parte din resurse ar putea fi obţinute prin redirecţionarea deducerilor fiscale de întreţinător de la contribuabili în acest fond (anularea beneficiilor fiscale personale de întreţinător şi anume: scutirea personală art. 33, scutirea acordată soţului/soţiei art. 34, scutirea pentru persoanele întreţinute art. 35), (iii) contribuţiile Autorităţilor Publice Locale – astfel se va asigura posibilitatea ca de aceste fonduri vor beneficia acele autorităţi locale care vor fi interesate să le menţină după ce susţinerea financiară de la autorităţile centrale va expira şi (iv) contribuţiile unor parteneri de dezvoltare strategici. Acoperirea costurilor de întreţinere a locurilor de creşă ar putea fi acoperite şi datorită faptului că: (i) mai puţini bani vor fi alocaţi pentru plăţile în concediul de îngrijire a copilului, (ii) contribuţiile fiscale ale părinţilor, în special a mamelor care au copii de vârstă preşcolară încadrate în câmpul muncii, (iii) contribuţiile părinţilorpentru a acoperi o parte din costurile de întreţinere a copiilor.
5. Adiţional, autorităţile centrale trebuie să reglementeze şi să faciliteze procedura prin care agenţii de drept privat (agenţii economici, prestatorii de servicii sociale) pot crea şi presta servicii de creşă. Acest fapt ar presupune reglementarea exactă a procedurilor de înregistrare şi acreditare. Considerăm că cerinţele impuse la moment faţă de presatorii de servicii de creşă sunt mult prea exagerate şi oneroase. Acestea urmează a fi ajustate ţinând cont de interesele supreme ale copilului, dar şi de costurile reale pe care acestea le implică. Procesul de elaborare şi aprobare a standardelor trebuie să fie finalizat până la sfârşitul anului 2016 într-un mod transparent şi bazat pe evidenţe.
6. Autorităţile urmează să faciliteze reglementarea prestării serviciilor individuale de îngrijire a copilului. Acest lucru trebuie să vizeze două elemente de bază: (i) cerinţele minime faţă de calificările persoanelor fizice care ar dori să presteze asemenea servicii şi modul de acreditare a acestora, şi (ii) modul de reglementare a acestui tip de activitate din perspectivă fiscală şi anume posibilitatea de a primi patentă de prestare a serviciilor individuale de îngrijire a copilului.
ARGUMENTARE – DE CE TREBUIE SĂ INVESTIM ÎN CREŞE?
Pentru femei, reconcilierea vieţii profesionale şi cea de familie devine tot mai dificilă.Datele cu privire la rata de ocupare a femeilor şi bărbaţilor, care au cel puţin un copil de vârstă preşcolară, indică o tendinţă divergentă – rata de ocupare a femeilor cu cel puţin un copil de vârstă preşcolară este în scădere, vezi figura 3. În 2014 diferenţa dintre femeile ocupate care nu aveau copii de vârstă preșcolară şi cele care aveau un copil de vârstă preșcolară era de 20%, una dintre cele mai semnificative diferenţe, dacă ar fi comparate în context european.
Nivelul redus de servicii de creşă contribuie la deteriorarea poziţiei femeilor pe piaţa muncii. Astfel, în ţările în care nivelul de acces la servicii de creşă este redus, (i) rata de ocupare a femeilor de vârstă reproductivă este mult mai mică, iar (ii) diferenţa de gen la salarii creşte. În 2014, valoarea pierderilor medii anuale, pe care le-au suportat femeile din cauza diferenţelor salariale, a fost de 7620 MDL.
Politicile de ocupare a femeilor nu exclud politicile pronataliste. Experienţa altor ţări din Uniunea Europeană arată, că printr-un mix eficient de politici, femele nu trebuie să aleagă între familie şi carieră. Astfel, în multe ţări din UE, în care rata de ocupare a femeilor este destul de înaltă, rata fertilităţii este una din cele mai mari – acestea sunt ţările care oferă acces larg la serviciile de creşă, încurajează taţii să se implice în utilizarea concediului de îngrijire a copilului etc.
II. REFORMA CONCEDIUL DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI
PROPUNERI DE POLITICI
1. Introducerea posibilităţii ca părinţii să decidă grila de opţiuni pentru perioada concediului de îngrijire a copilului. Reforma concediului de îngrijire a copilului trebuie să ofere maximă libertate părinţilor să decidă care este perioada acestuia. În acest sens sistemul trebuie să ofere maximă flexibilitate şi trebuie să acomodeze opţiunile părinţilor pe întreg spectrul de opţiuni: de la acei părinţi care doresc o perioadă mai scurtă a concediului (mai bine plătit şi oferirea serviciilor adecvate de creşă) la părinţii care preferă o perioadă mai îndelungată (perioada mai îndelungată va presupune plăţi mai mici). Din perspectivă tehnică considerăm că autorităţile deţin toate posibilităţile necesare pentru a realiza acest lucru. La baza grilei de opţiuni ar putea sta o formulă de calcul care ar calcula valoarea îndemnizaţiei în baza a cîteva elemente: (i)dacă părinţii sunt sau nu asiguraţi, (ii) perioada concediului de care va beneficia mama, (iii) perioada concediului de care va beneficia tata. Grila de opţiuni ar urmează să fie negociată şi agreată la începutul concediului cu ambii părinţi.
2. Dat fiind situaţia pe piaţa muncii şi cea demografică, reforma concediului de îngrijire a copilului trebuie să încurajeze reîntoarcerea cît mai rapidă a mamelor pe piaţa muncii. În acest sens, modalitatea de clacul a grilei de beneficii ar trebuie să determine faptul că valoarea îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului acordată mamelor trebuie să fie indirect proporţională cu durata concediului. Astfel, primele luni ale concediului acestea ar putea fi plătite la un procent mai mare (60%-50%), iar după primul an de zile, acesta să descrească rapid.
3. Reforma concediului de îngrijire a copilului trebuie să determine taţii să opteze pentru a beneficia de concediul paternal. În acest sens, modalitatea de calcul a grilei de beneficii trebuie să penalizeze taţii care nu optează cel puţin pentru o perioadă minimă din concediu (care poate începe cu 1 lună şi poate fi prelungită până la 4-5 luni) şi să ofere suplimente financiare acelor taţi care optează să beneficieze mai mult decât perioada minimă. În acest caz, plăţile indemnizaţiilor pentru taţi ar fi direct proporţionale cu perioada concediului – cu cât mai mult taţii optează să îngrijească copii cu atât va creşte plata
indemnizaţiei.
4. O precondiţie a reformei concediului e îngrijire a copilului o constituie extinderea serviciilor de creşă de la 0-3 ani. Dacă asemenea servicii nu vor exista, reforma concediului de îngrijire a copilului nu va avea rezultatele scontate.
ARGUMENTARE – DE CE AVEM NEVOIE DE O REFORMĂ PROFUNDĂ A CONCEDIULUI DE
ÎNGRIJIRE A COPILULUI?
Concediul de îngrijire a copilului, cum este prevăzut acum în Moldova, eșuează din toate punctele de vedere: (i) Nu sporește fertilitatea / nu motivează cuplurile să aibă mai mulţi copii; (ii) Reduce participarea femeilor cu copii mici pe piaţa muncii; (iii) Nu-i motivează pe taţi să participe și ei la îngrijirea copiilor; (iv) Este o povară pentru angajatori, care trebuie să menţină locul de muncă îngrijitorului pe o perioadă mai lungă decât oricare ţară în Uniunea Europeană; și (v) Creează premize pentru discriminarea indirectă a femeilor de vârstă reproductivă atunci când vor să se angajeze. În contextul ţărilor europene, Moldova are cea mai lungă perioadă a concediului de îngrijire a copilului şi una dintre cele mici indemnizaţii raportate la salariu.
Majoritatea ţărilor care au o perioadă scurtă a concediului, oferă servicii extinse de creşă. Practica altor ţări arată că reducerea efectivă a concediului de îngrijire a copilului trebuie să fie complementată de lărgirea accesului copiilor la servicii de creşă. Şi în acest caz, Moldova se află printre ţările care au o perioadă îndelungată a concediului şi o rată redusa de acces a copiilor de vârsta 0-3 ani la servicii de creşă.
Durata concediul de îngrijire a copilului afectează diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei. Modul în care este reglementat concediul de îngrijire a copilului are un impact serios asupra diferenţelor salariale. Cu cît acest concediu este mai îndelungat pentru mame, cu atât diferenţele salariale tind să crească. În Republica Moldova, concediul de îngrijire a copilului este efectiv cel mai îndelungat şi cel mai prost plătit, comparativ cu ţările din UE, iar 98% din cei care utilizează acest concediu sunt femeile.

Partajează acestă postare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *