Studiul privind Participarea femeilor şi bărbaţilor în procesul decizional

Studiul „Participarea femeilor şi bărbaţilor din Republica Moldova în procesul decizional” a fost lansat  pentru prima dată în Republica Moldova, de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), cu ocazia demarării  Săptămânii Transparenţei.

Astfel în urma studiului realizat au fost evidenţiate discreptanţe de gen în mai multe aspecte precum: atitudine, priorităţi, participare, alegeri, transparenţă.

Atitudine.Percepţiile populaţiei privind prezenţa femeilor în cercul decizional de orice nivel sunt „centristmasculinizate”. Circa două treimi din respondenţi se declară susţinători ai ideii că genurile contează în egală  măsură în sensul prezenţei la luarea deciziilor, fiind în același timp pronunţat numărul celor care plasează poziţiile decizionale pe seama genului masculin (25%-29%).
Se menţine acceptarea unei admisii distorsionate pe verticală a genurilor pe poziţii decizionale. Adică femeile sunt mai mult acceptate sau chiar preferate bărbaţilor în funcţii decizionale la nivelul de jos (președinte al  comitetului părintesc – 23,5% de acceptări, director de școală – 15,9%). Însă odată ce importanţa postului  creşte, gradul de preferinţă al unei femei pentru acel post scade, în favoarea unui bărbat (de exemplu,, doar 4,0% dintre respondenţi ar prefera o femeie la funcţia de Președinte al ţării , în timp ce 41,1% ar prefera un bărbat).

Protităţi.Dezvoltarea comunitară, în sensul problemelor prioritare de dezvoltat, vizează în percepţia respondenţilor în  primul rând aspectele de infrastructură locală (drumuri și poduri, apă și canalizare) și asistenţă socială.  Priorităţile văzute de femei nu diferă substanţial de cele văzute de bărbaţi. Totuși, unele diferenţe sunt suficient de pronunţate pentru ca să putem concluziona că femeile sunt mai preocupate de infrastructura socială, precum servicii de asistenţă socială (43,6% menţiuni în rândul femeilor faţă de 35,7% în rândul bărbaţilor), infrastructura educaţională (31,6% faţă de 24,6% respectiv) și servicii/instituţii de sănătate (28,6% și doar 23,6% respectiv).

Participare. Și în cazul participării de facto în procesul decizional la nivel comunitar este potrivită formula „centristmasculinizat”. Mai mult de jumătate (56,3%) din cei intervievaţi au percepţia că deciziile sunt luate de bărbaţi  și femei în egală măsură. Pe de altă parte, 28,1% susţin că în mare măsură bărbaţii sunt cei care iau deciziile şi  doar 3,3% din respondenţi sunt de părere că femeile, în mare măsură, sunt cele care iau deciziile cu privire la  dezvoltarea și renovarea unor obiecte în localitate.

Cercul decizional la nivel comunitar și naţional în Republica Moldova este departe de a fi numit unul colectiv. Astfel, un număr foarte mic de cetăţeni participă în luarea deciziilor. De exemplu, doar 0,8% din respondenţi  sunt parte (membri) ai unor grupuri de iniţiativă la nivel local iar alţii 4,4% sunt participanţi activi în asemenea organisme decizionale. Aparent un procent mai înalt de membri întrunesc partidele politice, 2,0% din cei intervievaţi având statut de membru al unui partid politic. Însă şi aici participarea este foarte mică: 2,8% nu sunt membri de partid, deşi sunt activi în cadrul lor. Astfel, doar 4,8% din cetăţeni participă la viaţa și activitatea partidelor politice, având fie statut de membru, fie de simpatizant.

Din perspectiva genurilor, discrepanţele indiferent de nivel și tipul grupului decizional (autorităţi publice locale  (APL), organizaţii non-guvernamentale (ONG), partide politice, grupuri de iniţiativă) sunt în detrimentul femeilor.

Transparenţă. Activitatea organelor oficiale de administraţie publică la nivel local rămâne în umbră, gradul de informare a  cetăţenilor despre activitatea lor fiind foarte scăzut. Doar unul din cinci respondenţi se declară în măsură  diferită informat despre cum se iau deciziile în primărie sau consiliul localităţii de reședinţă, cu diferenţe minime în funcţie de genul respondentului. Remarcăm aici că gradul scăzut de informare nu este determinat (cel puţin în exclusivitate) de netransparenţa administraţiei publice locale, ci și de lipsa de cultură participativpolitică a populaţiei în întregime. Deşi, pe de altă parte, cetăţenii declară că îşi cunosc drepturile cu privire la informarea despre activităţile APL și participarea la acţiunile lor. În acelaşi timp, majoritatea (peste 2/3) din respondenţi este informată despre dreptul său să asiste la ședinţele consiliului local, despre obligativitatea APL de a anunţa orarul acestor ședinţe şi că cetăţenii sunt în drept să solicite informaţii cu privire la deciziile APL etc.

Alegeri 3,5% din respondenţi au declarat că intenţionează să candideze la viitoarele alegeri locale în calitate de  candidat la funcţia de primar, 7,3% la funcţia de consilier local și 4,4% la cea de consilier raional. Pierderile de  gen în alegerile la nivel local se perpetuează în timp. Intenţiile declarate de participare la alegerile la nivel local sau raional au un nivel de două ori mai scăzut în rândul femeilor, în comparaţie cu bărbaţii.

Cercul social este unul din mediile care restricţionează participarea electorală a femeilor la un nivel comparabil  cu bărbaţii. Femeile sunt mai rar încurajate să candideze decât bărbaţii.Neîncrederea în trăsăturile sale de caracter (21,6% femei sunt de părere că nu dispun de un caracter potrivit, faţă de 18,6% bărbaţi), gradul mai sporit de solicitare a femeilor în plan privat (14,5% femei intervievate motivează lipsa intenţiilor prin faptul că trebuie să aibă grijă de copii și familie, faţă de doar 7,0% bărbaţi), precum şi frica (12,1% faţă de 7,8% bărbaţi sunt motivele – specifice mai mult femeilor decât bărbaţilor – ale

renunţării sau ale neintenţiei de a candida la alegerile locale.