Echipa comunitară „Pro Dezvoltare” – despre proiect, oameni și relația de mentorat

Echipa comunitară „Pro Dezvoltare” – despre proiect, oameni și relația de mentorat

Satele Țepilova și Ocolina, cu o populație de 1800 de locuitori, dintre care circa 120 de copii cu vârste între 5-10 ani, fac parte din aceeaşi comună. În ambele sate activează câte o instituție de educație timpurie, frecventate de 32 de copii de 5-6 ani. Şcoală primară, în care învaţă 24 de elevi, este doar în  Ocolina. Ceilalți copii sunt înmatriculați în școala de circumscripție din mun. Soroca.

Echipa comunitară „Pro Dezvoltare”, creată în cadrul Programului de Mentorat pentru Dezvoltare Comunitară Incluzivă  „Inspiră și pe Alții!”, după ce a discutat cu cetăţenii, a constatat că tot mai multe familii se confruntă cu organizarea timpului de după orele de școală a copiilor, care sau sunt singuri acasă în fața calculatorului, limitând-și dezvoltarea psiho-emoțională și comportamentală, sau se află în stradă, fiind expuși diferitor pericole.

Astfel, a apărut ideea proiectului  „Educație pentru viitoarea generație”, prin care echipa şi-a propus crearea unor servicii noi în cadrul bibliotecilor sătești, devenite în ultimul timp centre moderne de prestare a serviciilor. Crearea condițiilor pentru ocuparea timpului liber a copiilor constituie o premisă pentru creşterea şi educarea lor într-un mediu educaţional protejat.

Echipa comunitară, care a pornit în această ”aventură”,  a avut de înfruntat mai multe provocări la etapa de constituire. Iniţial, din motive obiective, în perioada cea mai fierbinte de scriere a proiectului, a părăsit echipa însăşi lidera. A fost un moment dificil pentru echipă, dar sprijinul deosebit din partea mentorei Olesea Morari, secretara consiliului local, care pentru o anumită perioadă a preluat sarcinile liderei, a salvat situaţia. Între timp, echipa s-a mobilizat…

Intrebări pentru mentoră:

1. Doamna Olesea Morari, ce înseamnă pentru dvs. să fiţi mentoră?

Cred că a fi mentoră este în primul rând o onoare și, în același timp, o responsabilitate, așa cum o porți pentru copilul tău, rodul muncii tale. Rolul meu de mentoră pentru această echipă a fost decis chiar în perioada de constituire a grupului care urma să participe la Program. Am acceptat cu plăcere invitaţia, deoarece am ştiut că pot oferi experienţa mea, dar m-a intrigat  şi tema abordată. Am înţeles că voi avea de învăţat ceva nou.

2. Cum ați reușit să re-aduceți spiritul de activism în echipă și să o mobilizați, atunci când aceasta trecea prin momente mai dificile?

Nu pot să zic că a fost ușor drumul echipei spre obținerea rezultatelor. Am avut momente de cumpănă, atunci când lidera a părăsit grupul și am fost la un pas de a pierde tot. Membrele erau debusolate, necăjite într-un fel. Eu le-am fost aproape,  nu am forţat nota, lucram împreună asupra proiectului, discutam. Astfel, pe neobservate, a fost identificată lidera nouă şi lucrurile au intrat pe făgaş normal.

3.Care sunt 3 lucruri pe care le-ați învațat de la echipă, și care credeți sunt lucrurile pe care le-a luat echipa de la dvs ?

Cred că comunicarea este cel mai important lucru care, de fapt, unește oamenii. Iar oamenii care muncesc împreună reușesc!!! Munca în echipă, la rândul său, te ajută să nu renunți, orice s-ar întâmpla. Iar ceea ce au luat membrii echipei de la mine sper să fie aceleași pe care le-am enumărat mai sus, valabile atât pentru mine, cât și pentru ei.

4. Ce ați face, diferit daca ați mai avea ocazia să fiți mentoră?

Nu aș face diferit nimic, aș depune aceleași eforturi pentru a obține rezultate. În cazul meu cred că este valabilă afirmarea lui Niccolò Machiavelli – „Scopul scuză mijloacele” – desigur mijloacele având o conotație pozitivă.

Întrebări pentru lideră:

5. Doamna Tatiana Purice, iniţial ați fost membră a echipei. Ce s-a schimbat în relația cu ceilalți membri, cu comunitatea, după ce aţi devenit lideră?

Parcă nu s-a schimbat nimic. Atât în calitate de membră, cât şi de lideră am preferat să muncesc cot la cot cu colegii de echipă. Iar relația cu comunitatea o construim împreună… ca  să putem aduce schimbarea în localitate. Şi, totuşi, ceva s-a schimbat… Am mai multă responsabilitate, am mai multă ambiţie şi… mai multe planuri pentru viitor…

6.  Ce ați izbutit să învățați dvs. ca lideră, dar și ca echipă? Cum ați reușit să progresați?

Am învățat că trebuie să fim uniți și receptivi, să ne ascultăm unul pe altul, să ne asumăm riscuri… Programul de dezvoltare comunitară incluzivă ne-a oferit posibilitatea de a învăța și a ne dezvolta personal, de a scrie și implementa un proiect, de a comunica cu diverse categorii de oameni, de a ne bucura și beneficia de experiența unei mentore, care ne îndrumă și ne oferă tot suportul de care avem nevoie. Am cunoscut alte/alți lidere/i de echipe din celelalte raioane, participante ale Programului, cu care facem schimb de bune practici. Prin împărtășirea și distribuirea informației mai departe, către colegii de echipă, am reușit să devenim o echipă consolidată, care crede în forțele proprii.

7. Cu ce realizări vă mândriţi?

Întreg proiectul este o realizare pentru noi ca echipă, dar și pentru localitate! Abia aşteptăm să dăm start noilor servicii create. Ce este mai important decât să creezi condiţii pentru copii, ca ei să crească și să se dezvolte într-un mediu sănătos, creativ și sigur?

8. Cât de importante sunt asemenea proiecte pentru comunitate?

Sunt foarte importante, deoarece prin ele comunitatea prosperă și se dezvoltă, se mobilizează şi responsabilizează. Cred că astfel de proiecte ating suflete, în special ale celor implicați direct, schimbă atitudini și comportamente. Prin implicare și mobilizare are de căștigat fiecare locuitor al satului.

Partajează acestă postare

Lasă un răspuns