CUM PREVENIM ȘI REDUCEM HĂRȚUIREA SEXUALĂ LA LOCUL DE MUNCĂ ȘI STUDII. Recomandări de politici

CUM PREVENIM ȘI REDUCEM HĂRȚUIREA SEXUALĂ LA LOCUL DE MUNCĂ ȘI STUDII. Recomandări de politici

Datele statistice arată că, actualmente, fiecare a cincea femeie angajată din Republica Moldova este supusă unor forme subtile de hărțuire sexuală la locul de muncă (priviri nepotrivite, îmbrățișări fără permisiune, glume/ limbaj cu conotație sexuală), iar 4 din 100 se confruntă cu forme grave de hărțuire (cerința de a întreține relații sexuale pentru recompensă, folosirea forței sau amenințărilor pentru a avea relații sexuale etc.). Totodată, circa 20% dintre femei s-au confruntat cu amenințări sau solicitări de a întreține relații sexuale la locul de studii. În pofida incidenței mari a cazurilor de hărțuire sexuală, doar 15% dintre femei au anunțat despre asemenea cazuri. Nivelul redus de raportare este determinat de sentimentul de autoculpabilizare, gradul redus de încredere în organele de control, dar și de atitudinea populației – 60,5% consideră persoanele hărțuite a fi vinovate de aceste experiențe.

Analiza cadrului legislativ naţional, specific fenomenului hărţuirii sexuale, a reliefat următoarele constatări:(i) actualmente, nu avem un cadru normativ naţional comprehensiv şi clar ce ar reglementa un mecanism de protecție împotriva hărțuirii sexuale; (ii) reglementările ce se referă la domeniul prevenirii hărțuirii sexuale sunt fragmentare şi confuze, fiind incluse doar unele sintagme generale în diverse planuri anuale, strategii, dar nu există un document complex de politici axat pe prevenirea hărțuirii sexuale; (iii) atribuțiile de constatare şi examinare a faptei de hărţuire sexuală sunt adresate concomitent mai multor responsabili; (iv) legislaţia nu prevede o clasificare clară a actelor de hărţuire sexuală după severitatea cazului; (v) avem un mecanism ineficient de verificare și sancționare a angajatorului/angajatoarei care nu respectă obligația de prevenire a hărțuirii sexuale la locul de muncă; (vi) legislaţia actuală nu obligă expres instituţiile de învăţământ de toate nivelele să adopte proceduri interne de combatere a hărţuirii sexuale; (vii) pe parcursul ultimului deceniu, cadrul legal specific fenomenului abordat nu s-a modificat esenţial în comparație cu practica internaţională.

La nivel european, țările care aplică politici consolidate de prevenire a hărțuirii sexuale se caracterizează prin nivel înalt de raportare a acestor cazuri. Studiile internaționale arată că există o legătură directă între tipul de politici implementate și rata de raportare. Astfel, în statele cu politici consolidate de prevenire a hărțuirii, rata de raportare a comportamentelor adverse la locul de muncă este înaltă, fapt ce denotă și nivelul înalt de conștientizare a fenomenului (model caracteristic țărilor scandinave, Olandei etc). Totodată, violența față de femei este mai puțin acceptată în țările cu un nivel înalt al egalității de gen. Datele arată că există o relație strânsă între nivelul egalității de gen (măsurat prin Indexul egalității de gen per țară) și rata de tolerare a violenței domestice față de femei. Astfel, cu cât nivelul egalității de gen în țară este mai redus, cu atât ponderea populației care consideră a fi acceptabilă violența față de femei este mai mare.

Politici publice naţionale ce au drept scop prevenirea şi diminuarea incidenţei şi prevalenţei hărţuirii sexuale ȋn câmpul muncii şi la studii se impun a fi elaborate/îmbunătăţite şi implementate. Astfel, sunt necesare intervenţii atât la nivelul cadrului normativ naţional ce vine să combată perpetuarea fenomenului hărţuirii sexuale în Moldova, cât şi la capitolul consolidării capacităţilor instituţiilor mandatate prin lege de investigarea, monitorizarea şi reducerea cazurilor de abuz în câmpul muncii şi în instituţiile de învăţământ. Prin urmare, se conturează următoarele intervenţii esenţiale:

Intervenţii specifice cadrulului normativ naţional– (i) reglementarea unui mecanism eficient de combatere a hărţuirii sexuale, ce ar ȋncuraja victimele să raporteze cazurile de abuz şi ar descuraja manifestarea fenomenului la nivel naţional; (ii) adoptarea documentului comprehensiv de politici axat pe prevenirea hărțuirii sexuale şi a planului operaţional naţional de prevenire şi combatere a fenomenului, pentru un anumit an calendaristic; (iii) prevederea clasificării clare a actelor de hărţuire sexuală după severitatea cazului; (iv) revizuirea actelor normativ-juridice în vigoare în vederea divizării clare a responsabililor şi a atribuţiilor instituțiilor mandatate cu prevenirea, investigarea şi combaterea hărţuirii sexuale; (v) extinderea mandatului CPPEDAE cu atribuţii de investigare în teritoriu la momentul sesizării sau auto-sesizării actului de hărţuire şi cu executarea obligatorie a recomandărilor/deciziilor oferite de către Consiliu subiecților cazului de hărţuire; (vi) includerea obligatorie ȋn Curriculum-ul de instruire a ofițerilor de urmărire penală, judecătorilor şi procurorilor subiecte specifice legate de toate tipurile de hărțuire, inclusiv sexuală; (vii) elaborarea unei proceduri operaționale interne ce ar permite monitorizarea respectării termenului rezonabil de desfășurare a urmării penale în cazurile de hărțuire sexuală, întrucât probele de constatare a actului se consumă (dispar) foarte rapid.

Intervenţii specifice combaterii hărţuirii sexuale în câmpul muncii – (i) legalizarea chestionării anonime drept instrument de identificare a incidenţei hărţuirii sexuale la locul muncii; (ii) elaborarea şi aprobarea ghidului practic pentru angajatori/angajatoare ce va încorpora acţiuni şi instrumente specifice de creare a unui mediu sigur de lucru; (iii) completarea Legii nr. 5 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi cu obligaţia angajatorului/ angajatoarei de a stipula în acordurile colective de muncă a prevederilor ce vin direct să reducă manifestarea hărţuirii în câmpul muncii şi totodată, completarea art. 31 alin. 2 din Codul muncii cu prevederea interzicerii hărțuirii sexuale la locul de muncă și aplicarea procedurilor de prevenire și eliminare a acesteia; (iv) organizarea anuală a instruirilor privind fenomenul hărţuirii sexuale de către Inspectoratul de Stat al Muncii în cadrul companiilor mari din Moldova.

Intervenţii distincte combaterii hărţuirii sexuale în instituţiile educaţionale – (i) completarea Codului Educaţiei cu prevederi ce vin să oblige instituţiile de învăţământ să adopte şi implementeze procedura internă privind interzicerea discriminărilor după oricare criteriu şi a hărţuirii sexuale în sistemul educational; (ii) abilitarea Consiliului de Etică al instituţiei de învăţământ în domeniul hărţuirii sexuale şi (iii) abilitarea senatului studențesc de a sesiza cazurile de hărţuire sexuală ce va contribui la sporirea nivelului   de raportare a faptelor de hărțuire în sistemul de învăţământ superior.

Mai multe detalii a se vedea în Nota analitică atașată. 8257_cpd_cdf_analiza_hartuirea_sexuala_final

Partajează acestă postare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *