Cooperare şi parteneriate pentru siguranţa oamenilor în comuna Manta

Cooperare şi parteneriate pentru siguranţa oamenilor în comuna Manta

La 4 decembrie curent, pe înserat, o mână de oameni: tineri, persoane în etate, femei, bărbaţi s-au adunat pe alea dintre satele Paşcani şi Manta, ca să se bucure împreună de luminatul instalat recent prin proiectul comunitar „Aleea Siguranţei” din cadrul Programuluide Mentorat pentru Dezvoltare Comunitare Incluzivă. Respectând regulile de protecţie, oamenii erau agitaţi, bucuroşi şi chiar mai luminoşi decât lumina sistemului electric instalat. Acesta a fost evenimentul de finalizare a proiectului, fiind numit „Seara pe Alee”, alee pe care tinerii pot şi dansa.

Comuna Manta, formată din cele 2 sate amplasate pe malul râului Prut, este cunoscută în raionul Cahul prin cooperarea între actorii comunitari, devenită normă. Acest lucru a fost evident şi pe parcursul implementării proiectului comunitar „Aleea Siguranţei”. Cum s-a reuşit un nivel  exemplar de cooperare în Manta, încercăm să aflăm prin interviul acordat de Ecaterina Furnică, coordonatoarea proiectului „Aleea Siguranţei” şi de Claudiu Parnavel, liderul echipei comunitare ProLumina.

1. Comuna Manta a fost interesată să participe în cadrul Programului de Mentorat pentru Dezvoltare Comunitare Incluzivă. Care a fost motivaţia Dvs. şi cum aţi reuşit să creaţi o echipă comunitară?

Desigur că motivaţia de bază a fost dezvoltarea comunei pe orice dimensiune, obiectiv constant pentru locuitorii noştri, lucru mai greu de realizat atunci când lipsește un program suport. Pentru locuitorii comunei, cât şi pentru administraţia publică locală este mereu actual mottoul „Ne implicăm că ne pasă”. Ammai implementat proiecte comunitare, experienţa căpătată ne-a arătat că întotdeauna avem de câştigat, că avem de învăţat multe şi, mai ales, că avem multe nevoi. De aceea oportunitatea de a participa la acest program ne-a venit ca o mănuşă pe mână.

Echipa am format-o încetul cu încetul, pornind de la un nucleu din 5 persoane, care fiind instruite şi coagulate în jurul unui scop a devenit interesantă şi atractivă pentru alţii, astfel ea a fost suplimentată de persoane motivate să participe la soluţionarea problemelor lor. Grija noastră a fost ca componenţa echipei să fie cât mai variată şi incluzivă, pentru ca nu cumva să omitem din nevoile unor categorii de cetăţeni.  Acum putem spune că în timp echipa a înflorit, delegarea sarcinilor şi responsabilitatea devenind reguli incontestabile.

2. Cum a apărut ideea proiectului „Aleea siguranței”şi ce bariere aţi întâmpinat pe parcursul implementării?

Cum am spus, oamenii din comună au multe nevoi. Norocul locuitorilor din comună este că avem o tradiție – noi vorbim cu voce tare despre ele: între noi, la evenimente, cu APL. Datorită cooperării permanente cu mulți actori comunitari şi, în primul rând cu administrația publică locală, noi încercăm să le rezolvăm implicând resursele locale – muncă voluntară, bugetul local ş.a. Dar mulți, mulți oameni, inclusiv cei în etate, tinerii şi femeile cu copii mici au optat pentru sporirea siguranței deplasării lor zilnice pe porțiunea dintre Paşcani şi Manta prin iluminarea acestei zone, unde recent a fost pus un trotuar pentru pietoni. Mare ne-a fost bucuria să vedem că această problemă se conținea şi în planul de activitate a APL. În acest fel, imediat ne-am gândit la crearea unui parteneriat puternic cu APL pentru a instala un sistem de iluminat, necesar pe timp de noapte, mai ales în perioada toamnă-primăvară şi ţinând cont de complexitatea construirii acestui sistem.

În acest sens nu am avut bariere, primara, dna Violeta Hâncu, a salutat obiectivul pus de oameni, am semnat acordul de parteneriat, pe care fiecare parte l-a respectat întocmai.

Una dintre bariere au fost restricțiile impuse de pandemia Covid-19, riscurile implicate, diminuând din amploarea şi ritmul normal al activităţilor.

Da, avem şi noi oameni care stau într-o parte şi se uită cum alţii muncesc, am simţit ceea ce se numește indiferența unora. Credem că asemenea persoane nu știu ce pierd: ei nu trăiesc sentimentul de satisfacție că eşti util, că problema la care te-ai implicat a fost soluționată, că eşti parte a bunelor schimbări.

3. Cum aţi reuşit să mobilizaţi comunitatea? Prin ce metode?

Am încercat mai multe căi de implicare a oamenilor. Membrii echipei, dar şi administraţia publică locală, am informat masiv comuna despre inițiativă, despre planuri şi necesitatea aportului fiecăruia prin informaţii scrise, prin discuţii de la casă la casă, inclusiv cu instituțiile publice. De exemplu, în sarcina tinerilor a fost să sensibilizeze sectorul economic şi consilierii comunali privind participarea lor prin muncă voluntară, prin promovare, colectare de fonduri, idei de proiectare a viitorului sistem.

Vrem să menționăm (știm că şi primara are aceeași părere) utilitatea instruirilor pentru sporirea mobilizării oamenilor. Din instruiri am încercat să scoatem aspectele practice.

Lansarea consultării publicului privind modul sistemului de iluminare şi a amenajării aleii, pe care am numit-o a siguranței, a motivat pe mulţi să participe cu idei, opinii, a generat un interes crescut pentru proiect, noi singuri inspirându-ne din entuziasmul oamenilor.

Când s-a început pandemia, am purces la activități online, care ne-au ajutat să ne păstrăm optimismul,  să menținem dialogul, să planificăm împreună şi să găsim soluții pentru activitățile ulterioare. Desigur, aceste întâlniri, în comparație cu discuțiile „față în față“ sunt mai „relaxate“, în sensul că mulți sunt prezenți, dar puțini implicați.

Un mare merit pentru implicarea oamenilor a fost faptul că am avut un partener interesat, devotat şi responsabil, în prezența APL, atitudinea căreia pe perioada implementării proiectului a fost încurajatoare pentru oameni şi cooperantă pentru echipă. Comunitatea a participat cu resurse în sumă de peste 55 mii de lei.APL a alocat 81.055,00 lei, suma totală a proiectului fiind de 226.720,00, a identificat executorul lucrărilor de instalare şi a gestionat lucrările propriu zise, a încurajat oamenii să participe la amenajarea aleii, primara a participat la foarte multe ședințe şi întruniri ale echipei, inclusiv la toate seminarele de instruire planificate de proiect.

4.  Ce ați reuşit să învățați în această perioadă?

Am învățat cum să facem lucrurile prin cooperare adevărată, cum să ne mobilizăm noi și să mobilizăm și pe alții, auzindu-i pe cei mai vulnerabili, cum să găsim aspectele care inspiră, cum să ne coalizăm echipa pentru îndeplinirea scopurilor,cum, indiferent de bariere sau piedici, să nu renunți, ci să mergi până la capăt ca să primești premiul alergării tale. Am descoperit pentru noi că parteneriatele sunt cheia conjugării resurselor şi că într-un proiect comunitar 1+1 este întotdeauna mai mare decât 2.

Ne-am convins împreună de importanța mentorilor înactivitatea noastră ca şi călăuze, persoane resursă şi suţinători.

În perioada de restricții anti pandemie am învățat să utilizăm internetul ca o soluție şi o cale de socializare fără riscuri de infectare, am învăţat să avem grijă de sănătatea noastră şi a celor din jur.  Iar instruirile sunt sarea ce dă gust fiecărei iniţiative.

5.     Cu ce realizări se mândrește echipa?

Am remarcat o creștere a unității si a dexterității echipei şi asta ne încurajează la planuri mari pe viitor, capacitarea membrilor echipei considerând-o drept cea mai mare realizare. Desigur, ne bucură faptul că principiul incluziunii a luat contururi practice, tangibile şi vizibile în Manta. Iar expresia primarei „Iluminarea aleei dintre Paşcani şi Manta a fost şi visul meu” ne convinge că puncte pentru dezvoltarea cooperării şi parteneriatelor între oameni şi entităţi sunt, trebuie doar să le căutăm.

Ne mândrim, desigur, şi cu faptul că am luat împreună o decizie bună, de aceea considerăm că alegerea noastră pentru iluminare a fost un pas spre succes.

6.     Cum aţi caracteriza relația de mentorat a echipei comunitare?

Datorită mentorei Tatiana Seredenco, noi am simțit mentoratul ca o relație frumoasă, de prietenie colorată cu sfaturi si gânduri bune, ca o experiență de folos, cu exemple personale demne de preluat.

Oferindu-ne constant şi necondiționat o perspectivă mai largă şi mai clară de a înțelege lucrurile, mentora ne-a consultat, s-a bucurat de succesele noastre, s-a îngrijorat alături de noi atunci când nu reușeam ceva. Noi considerăm relația de mentorat drept una de succes. Fără ghidarea ei nu aveam să înțelegem bine rolul deciziilor în dezvoltarea comunității, cum să folosim pentru noi etapele procesului de luare a deciziei şi cum să participăm conștient la acest proces.

7. Cât de importante sunt asemenea proiecte pentru comunitate?

Acest proiect ne-a oferit multă informație utilă, ne-a învățat să fim sensibili la nevoile oamenilor din jur de facto, încât să înțelegem mai clar cine are nevoi mai mari. Am înțeles că în cazul, când o minoritate este vulnerabilă şi are nevoi mai mari decât majoritatea, trebuie să ținem cont anume de acest fapt, astfel, acest principiu l-am aplicat noi la Manta.

Am devenit mai responsabili în sensul larg al acestui cuvânt, se reușește conjugarea multor resurse, mentoratul inspirând cu adevărat.

Prin proiectele comunitare oamenii se adună împreună, se creează parteneriate şi creşte cooperarea, comunitățile învață cum să-şi rezolve problemele în mod participativ, cum să-şi promoveze interesele şi valorile naționale şi general-umane.

De aceea credem că avem de câștigat din orice proiect.

Pozele din acest articol reprezintă activitatea echipei comunitare, inclusiv din perioada de până la pandemia cu COVID 19.

Proiectul comunitar este realizat prin Programul de Mentorat pentru Dezvoltare Comunitară Incluzivă, componentă a proiectului “Inițiativa Comună pentru Oportunități Egale”, implementat de Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, din resursele acordate de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și Suedia.

Partajează acestă postare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *