CALEA INCERTĂ SPRE CALIFICAREA ADULȚILOR. O analiză a inegalităților de învățare pe tot parcursul vieții în Republica Moldova

Modelul de învățare pe tot parcursul vieții din Moldova este unul ineficient. În ultimii ani, crește ponderea angajatorilor care se confruntă cu un acut deficit de competențe. Această problemă este caracteristică pentru mai multe sectoare din economie, fie că ne referim la servicii, industrie, sectoare aflate în dinamică sau sectoare ale economiei consolidate. Deficitul de competențe este resimțit și de persoanele ocupate. Tot mai multe dintre acestea consideră că ocupația pe care o dețin este superioară pregătirii lor profesionale. Această analiză arată că circa 40% din populație dețin specialități pentru care nu au urmat studii.

Modelul de învățare pe tot parcursul vieții este unul inechitabil. Acesta perpetuează inegalitățile structurale de pe piața muncii: (i) accesul redus pentru grupurile din zona rurală (tineri, femei tinere, persoane ocupate în agricultură); (ii) stimulează învățarea pe parcursul vieții în mare parte pentru cei ocupați în sectoare cu productivitate scăzută și în sectorul public; (iii) nu încurajează procesul de îmbunătățire sau schimbare a competențelor pentru persoanele din grupul de vârstă 50+ ani.

O nouă paradigmă pentru a stimula învățarea pe tot parcursul vieții va fi mai eficientă și mai echitabilă dacă va aborda dimensiunea Motivației de a învăța și Accesului la învățare. Un ecosistem eficient de dezvoltare a capacităților este cel care identifică aspectele specifice ale Motivației și ale Accesului pentru fiecare individ. Modelul prezumă că orice intervenție de politică publică, indiferent de grupul de interes sau de beneficiari, trebuie să asigure, concomitent, două elemente de bază: motivația de a învăța și accesul la învățare.

Această analiză arată că motivația de a învăța în Republica Moldova este relativ redusă. Doar 13,2% din populația ocupată ar fi interesată să beneficieze de noi oportunități de învățare și dezvoltare a competențelor, ponderea celor interesați din rândul populației inactive fiind mai mică – de 8,4%.

Totodată, constatăm că grupurile de populație cu un nivel înalt de educație și active pe piața muncii sunt cel mai motivate să învețe continuu. Datele arată că doar o pătrime din populație ar fi predispusă să urmeze studii formale pe viitor, adițional celor de care dispun deja. În cazul persoanelor cu dizabilități, cifra este de două ori mai mică – 11,9%, astfel evidențiindu-se o motivație mult mai redusă. Situația populației de etnie romă este alarmantă: numărul persoanelor care au urmat careva studii și ar fi predispuși să mai studieze în viitor este atât de mică, încât nu a fost posibilă o eventuală analiză și dezagregare a datelor.

Accesul la învățare, în special la educația informală, este insuficient. Aproximativ 60% din populație a urmat cel puțin o formă de învățământ pe parcursul vieții, care s-a soldat cu o specialitate profesională, (indiferent de forma acesteia). Astfel, două treimi din populația generală și fiecare a doua persoană cu dizabilități dispune de instruire profesională (din care a rezultat o calificare, obținută pe cale formală sau non-formală.

Circa 22% din populație nu are acces la învățământul formal de specializare. Aici vorbim despre acea categorie a populației care la moment nu dispune de studii formale de profesionalizare, dar și-ar fi dorit să le dețină. În mare parte, în această categorie se încadrează populația cu vârsta cuprinsă între 30-49 ani, cu venituri medii, care nu au avut posibilitatea să realizeze studii în virtutea anumitor circumstanțe.

Analiza integrală poate fi accesată în Anexă.